"...când am simţit ploaia din martie, iar porii mei sfioşi se bucurau şi se temeau de răcoare, nu m-am adăpostit. Am sărutat ploaia. Cu buzele şi trupul zgribulit întins pe iarbă. Cu frisoane în mine, mi-am răsfirat părul, să doarmă petalele de trandafir pe el.
M-am schimbat şi, de aceea, atunci când plouă nu mai fug sub copertină.
| Photo: D.C.Thomas |
... când am ascultat pian, în seri târzii, izgoneam somnul, ca să pot săruta dimineţile. Tare dulci mai sunt, în splendida lor lumină a răsăritului reflectat în picături de rouă.
Când acum luni de zile am întâlnit neliniştea, am ştiut ce mă linişteşte. Entuziasmul, lucrurile nepătrunse de raţiune, înţelese doar de jumătatea sufletului pe care o am, până când am întâlnit steaua venită de dincolo de vidurile Universului; după milioane de ani lumina de călătorie.
M-am schimbat, după ce el mi-a încununat chipul cu mângâieri.
Îmi cer iertare pentru pornirile însetate de orgoliu şi aprigi discuţii fără rost, care doar sapă prăpastie între noi.
În acest Iad, eu vreau doar iubire şi simplitate."
Scrii foarte frumos..
RăspundețiȘtergereDaca esti interesata de un schimb de link, contacteaza-ma. o zi frum!