"Și cum spuneam: diminețile sunt piese de puzzle ale vieților noastre, nopțile ne sunt muze, stelele ne furã ochii, zeii dragostei beau din cupele lor vinul lui Bachus și al copiilor lui, vițele de vie.
Eu am mai scris ceva, de teamã sã nu mã fure somnul, iar prãbușirea corpului meu în pat m-a dus pe dealurile superbe din Yunnan, pe la pagodele și terasele de orez din Japonia; în gând, îmi scufund picioarele printre lalelele din grãdina mamei, prin nisipul de la marginea unei mãri ori a unui ocean cu valuri care vor sã înghitã lumea aceasta.
Câte mai sunt dupã care tânjesc? Pentru câte sã mai cãlãtoresc fãrã bilet?
Îmi arde sângele în vene din cauza cãldurii din Sahara și-mi inundã fruntea cu stropi de sudoare, îmi trece vântul prin haine și mã las rãpitã, în visare, de tuaregi și dusã într-un loc unde voi începe un nou capitol al vieții mele.
 |
| Photo: D.C.Thomas Romania |
Câtã libertate! Câtã!
Iar zeii de care vorbeam, apar adeseori când mã opresc lângã un copac, pe malul vreunui lac cu dor de bãrci pline cu declarații, începând astfel simfonia vieții prin culoare, sunet și atingeri.
Nu mai am spațiu și nici simțiri, când sunt îmbrãcatã-n învãluiri de el; totul se oprește, iar timpul are adversarul în chip de ființã umanã, ce iubește.
E în spatele meu, cu mâinile încolãcite pe abdomenul celei, al cãrei umãr îl sarutã cu o tandrețe desãvârșitã…iar eu privesc în larg, spre cerul înnorat , în încercarea de a înghiți din adieri, cãci rãmân fãrã rãsuflare.
Am pornit la drum, pe alei și poteci pavate, unde copacii sunt martori bãtrâni ai copiilor ce se iubesc; apoi am poposit pe banca unde parfumul nostru, se imprimã în lemnul zgâriat și vopsit, spre necazul florilor de tei.
Drumul nostru nu se încheie aici. Noi doi am început prin visare și vom continua prin pași plini de mister și vom inchina pahare."
Notã: „Tuareg” este un cuvânt arabic, des folosit de francezi, însemnând „abandonat de zei”.
Postări
Romantico!!!
RăspundețiȘtergere