La cafenea

În sfârşit, una din acele zile în care ceaţa se întinde sub norii groşi şi întunecaţi, iar Soarele încearcă să răzbată printre ei, cu lumina sa roşie. 

S-a întâmplat ieri.

Mi-am înăbuşit oboseala din zorii zilei într-o baie fierbinte şi mi-am turnat cafea aburindă într-una din ceşcuţele de la Marguerite - una din mătuşile lui generoase, despre care vorbeşte drăgăstos de fiecare dată.

Café Terrace at Night, by Vincent van Gogh
1888

Cafeaua din ceşcuţa cu violete delicate era mai neagră decât o noapte fără lună şi fără stele.

Revigorată de stimulii matinali, mi-am pus haine de toamnă şi am mărşăluit pe scările mochetate. Mi-am regăsit echilibrul pe tocurile groase ale cizmelor după care am tânjit de-a lungul verii.

Unul din marile mele planuri, de a muşca din zilele tomnatice cu zgârcenie, a fost reluat de ieri. Cu un entuziasm desăvârşit.

Câteva activităţi birocratice mai târziu, aveam să continuu cu întocmirea de planuri recreeative la una dintre cafenelele din oraş. La acel moment, norii pudrau cerul cu albul lor curat, iar ceaţa devenise o amintire.

Lumina puternică a soarelui nu a răpit deloc din frumuseţea autumnală; răcoarea şi aerul uscat şi-au îndeplinit scopul de a instala toamna şi în plămânii mei, nu doar afară.

Mai târziu, am stăruit cu ochii asupra zecilor de tablouri înghesuite pe pereţii localului.

Culori puternice, linii bine definite şi ilustraţii ale păsărilor exotice erau încadrate armonios  în rame vechi din lemn. Cadrele erau sumbre din punct de vedere cromatic, dar bine definite şi specifice stilului baroc.

Gustativ, am marcat timpul meu petrecut acolo cu o salată italiană de legume şi o bucată din plăcinta lor de ciocolată, ornată generos cu nuci pecan. Fiind după-amiază deja, nu am simţit nevoia unei cafele; pentru mine, aceasta marchează doar începutul zilei.

Ce s-ar cuveni pentru încheierea ei, de exemplu, ar fi una din cămăşile lui albastre din flanelă;  îmi place să le fur deseori din sertarul comodei sale şi să trag în piept parfumul balsamului scump din ţesătura lor. 

Dacă m-aş aşeza să citesc dintr-o carte groasă, el mi-ar aduce o cană cu ceai călduţ. Fără zahăr.