Venus

Cunosc o femeie al cărei anotimp preferat este iarna. Fără nici o şovăială.

Singurul lucru pe care îl contemplează în timpul lunilor de vară este marea. Mai ales în luna lui Cuptor.

Photo: D.C.Thomas

Căldura acestui anotimp nu îi ţine de cald, nici de dragoste. Valurile care tâlhăresc marginile ţinuturilor, în care această femeie se află la un moment dat, doar ele îi readuc cuvintele pe care le-a rostit cândva şi nu a putut a le lua singură înapoi.

Iarna, cu neîndurătoarea sa fire, şterge culorile anotimpurilor trecute. Răceala şi dansul fulgilor de zăpadă se contopesc în nămeţi care sărută gerul nopţilor sezonului alb. 

Crivăţul se alătură şi el acestui

anotimp, numai pentru a bate în fereastra femeii, în timp ce se îmbăiază.

Atunci, această Venus -  care tânjeşte după căldura pe care o găseşte doar în temperaturile glaciale -  se dezbracă de hainele lumeşti şi se aruncă în ape infuzate cu uleiuri de eucalipt, muşeţel, lemn de santal ori mosc. Plină de vanitate, se scufundă deseori în ape care frig chiar şi în frigul mare.

Venus este femeia visurilor mele de femeie. Visuri îndeplinite.

Venus ar fi femeia visurilor mele de bărbat. Visuri neîndeplinite.

Ea nu îşi parfumează hainele, ci numai pielea. De multe ori, cu pudră albă de orez şi iris florentin.
  

O pulbere parfumată pe care ar atinge-o doar un bărbat cutezător. Un bărbat care ar descoperi dincolo de stratul subţire de pudră, porii pielii ei scăldate în băi parfumate.

Venus, descoperită de tot ce a avut până la săruturile lui, se va simţi brusc înfrigurată, căci buzele sale vor fi mai arzătoare decât apele în care ea s-a fereduit de mii de ori.