Vei cunoaşte...

Cunoaştere. Lucruri frumoase. Lucruri pure. Lucruri urâte.

Trebuie să cunoşti pentru a simţi. Trebuie să simţi pentru a zvâcni de bucurie.

Ai în tine daruri neasemuit de frumoase, care se pot altera fără cunoaştere; acea cunoaştere a cuvintelor care nasc poezii ale celor mai pribege gânduri.

Cutreieră ţinuturi de flori cu ecoul glasului pentru a te cunoaşte şi a te primi pe pământul lor, de fiecare data când simţi nevoia să alergi desculţ când plouă sau când este însorit.

Adună în corola ta de gânduri inocente, şi gânduri murdare. Vei şti cum să stai deoparte altă data, cum să te fereşti. Vei cunoaşte.

Aşterne pe degetul arătător o lacrimă din zori, o lacrimă de pe obraz şi vei reuşi să vezi răsăritul în alte culori...îl vei simţi căci ai cunoscut răcoarea naturii din rouă şi ardoarea din ochii tăi prin curcubeu.

Îmbracă-te cu zefirul adierilor ce au cunoscut trupuri şi chipuri tinere, au mângâiat pletele fecioarelor şi le-au furat căldură, pentru a tânji după patimă, înflăcărare.

Photo credit: D.C.Thomas

Soarbe din cupele Reginelor Nopţii pentru a te desfăta în ceasuri tomnatice, atunci când frunzele trădătoare au îmbătat pământul cu coniacul lor. Vei cunoaşte tresăriri ale trupului care te-au minţit că nu există emoţii de toamnă.

Lucrurile frumoase...mereu pătate de hidoşenie. Priveşte dincolo de haos şi sluţenie. Vei descoperi că ai fost îndemnat greşit când ţi s-a spus "Judecă după aparenţe!", dar şi când ţi s-a spus "Nu judeca după aparenţe!"...încearcă să cunoşti singur!

Prinde creionul acela din lemn care îţi este aruncat în silă pe masa unde adormeai de obicei, fiindcă nu ştiai ce să desenezi, ce să scrii...nu de inspiratie ai nevoie, ci de un creion şi dorinţa de cunoaştere, de a trasa conturul fructelor împrăştiate pe masă sau chiar conturul zeiţei care a stat o noapte cu tine, precum o femeie normală, în aparenţă!

Ascultă ploaia care nu are cuvinte. Are răcoarea ei blândă care se aşterne pe obrajii tăi rumeni înainte de venirea iernii, iar primăvara scrie pe petalele florilor de cireş care ţi le şoptesc atunci când îţi aşterni oboseala sub ramurile lor.

Şi dacă vrei să îngropi tot ce este feeric, doar fiindcă urăşti ce este frumos, fă-o! Vei cunoaşte ce înseamnă frigul, amnezia, tristeţea, urâtul, noroiul, haosul, boala, incertitudinea, întrebările fără răspuns şi dacă vei afla de mai multe, să scrii despre asta.

Furând un sărut, vei cunoaşte dorinţă, nu curiozitate.


Cunoscând iubirea vei găsi poetul din tine, îmbrăcat odinioară în agramat.

Nimic din întreaga lume nu poate fi asemuit trăsăturilor noastre, ceea ce ne face cele mai privilegiate fiinţe.

Animalele, frunzele, florile, ploile, zăpada, norii, spinii şi multe alte lucruri care cunosc "existenţa" nu vor cunoaşte niciodată ceea ce vom cunoaşte şi ce suntem noi, ceea ce vom trăi şi vom simţi.

Dar noi putem fi secunda dintre reverie şi veghe, momentul în care sufletul se vinde pentru o clipă de fericire, de plăcere, ultima respiraţie adâncă dinaintea saltului în gol, roua, ploaia, incestul dintre apus şi răsărit...putem fi animale! Putem cunoaşte acest statut!
Învaţă să cunoşti prin tine însuţi, în primul rând, apoi prin natură şi, în ulimul rând, prin oameni.

Nu învăţa, din cărţi, lucruri pe care ai ocazia să le descoperi prin trăirile tale şi din dorinţă de cunoaştere, nu din curiozitate.

Cunoaşterea nu înseamnă pierderea purităţii, inocenţei, întrebărilor fără răspuns, amintirilor, timpului sau a oricărui lucru care face parte din tine şi vrei să îl păstrezi; înseamnă să fii unul dintre OAMENI, unul dintre destinele fericite, spiritele care au trup, care există, dar nu bântuie!