Ai ajuns

Și, iatã-te!

Ai ajuns. Nu aici, la mine, ci la acea stare care îți subjugã gândurile și voința.

Photo: D.C.Thomas
Location: Corfu, Acharavi, Greece, 2012

Ai amorțit. Tu, cu trupul tãu și nu mai vrei sã știi de nimeni și nimic. De niciun lucru în care pulseazã viața. Ai alunecat pe pârtia deșertãciunii, fãrã sã reușești sã te prinzi de ceva.

Da. Încã mai vrei sã te prinzi de ceva, fiindcã mai ai un strop de dorințã sã sãruți, sã îmbrãțișezi, sã ai fața ei în palmele tale, sã îi spui: “Doamne, cât ești frumoasã!” , dupã care apare gândul: “Nu trebuia sã îi spun asta.”

Încã aluneci, dar este ceva premeditat. Gânduri cusute cu incertitudini, dar te-ai aruncat singur pe
pârtie, iar incertitudinile sunt cele care te fac sã îți dorești sã te prinzi de ceva. Nu știi dacã este drumul bun.

 Așa se întâmplã cu fiecare decizie. Nu știi dacã este cea bunã. Nu știi dacã va vei ajunge acolo, unde îți dorești sã ajungi, într-un final, pentru a avea alt început.

Așa se întâmplã cu fiecare “Da” și cu fiecare “Nu”.

Dar, ai ajuns…la acea stare. Ai amorțit. E ca o cãdere în gol și parcã nu îți pasã ce urmeazã sã se întâmple cu tine.

Chiar dacã știi cã poate fi ceva rãu…chiar dureros.
Întrebarea mea este: Vei ajunge unde sunt eu acum?