Flori de bumbac

 Acum câteva zile, am purtat flori pe umeri, în jurul taliei,  de-a lungul șoldurilor și coapselor; m-au acoperit întru totul de la claviculă și până la genunchi.

 În timp,  mintea și pielea mea au dezvoltat o fascinație pentru bumbac. Nu mătase ori alt material asemănător care, conform ideilor generale, este asociat cu feminitea, senzualitatea ori confortul suprem.

 În ochii mei, prin porii mei -  percep bumbacul ca pe o pânză albă, superbă, perfect întinsă și pregătită pentru mine, astfel încât să imprim în țesătura sa  toate experiențele sufletești și realitățile care îmi definesc natura. Să murdăresc albul țesăturii lui cu parfumuri.

 În lumea în care o mireasă poartă o rochie albă, tradiția conștiintei mele îmi spune să mă îmbrac în flori colorate care se prind cu nasturi rotunzi din alamă și să port bijuterii cu peruzele.

 Am fost doar eu și el, așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Fără distracții.

 Am vrut culoare și flori pentru câteva ore, pentru ca apoi să mă acopăr o viață întreagă cu așternuturi albe din bumbac, care foșnesc și se șifonează, care absorb parfumul și respirația miresei ce trăiește în ochii și ființa bărbatului de lângă mine.

Photo: D.C.Thomas

Photo: D.C.Thomas

Photo: D.C.Thomas