Aşteptãri, ploi, toamnã şi …cuvinte

   "Magic! Aşa începe totul pentru mine.

    Rãcoare, miros de struguri plimbat de adieri tomnatice, legãnãri gentile ale ramurilor în orele din ce în ce mai puţine ale zilelor; şi din ce în ce mai multe pentru nopţi.

    Sã nu uit de nori darnici şi pãmânt însetat a cãrui chemare a ploii ne-a rãcorit trupurile mistuite de Soare şi, în unele cazuri, de dorinţa de a ne bronza. Din fericire, nu fac parte din ultima categorie.

    Azi am respirat uşor …toamna! Am furat cu privirea toţi copacii uzi, lacurile, cerul cenuşiu, frunzele îmbrãţişând apa din locuri de sus. Aveam în faţã viziunea unui anotimp care rãceşte, dar simţeam candoarea şi cãldura unui timp care fraternizeazã vara şi iarna…

    Înainte de fiecare lucru care ştiu cã urmeazã sã se repete, îmi doresc ceva mai frumos decât ceea ce a fost. Acum, nu ştiu dacã voi avea o toamnã mai frumoasã decât cea de anul trecut. Evocãrile autumnale îmi creioneazã involuntar plimbãri pe alei pustiite de ploi aburinde, verdeaţa sãlciilor, bãncile goale şi momente de odihnã la marginea lacului rãzvrãtit de adieri reci.

    Nopţile încã aduc la ferestre cântece de greieri, care vor înceta în curând; şi readuc duetul dintre şuieratul trenurilor din garã şi al ploii la fereastra mea.

    Acum, se contureazã cel mai bine aşteptãrile, formele naturii şi ţi se acutizeazã cel mai ascuns simţ. Oricât ai încerca sã pãstrezi doar pentru tine, ochii vor împãrtãşi ceea ce glasul nu va avea curajul sã rosteascã.

   Toamna devine cântecul care adoarme, leagãnã, surprinde, mângâie, alintã, şopteşte şi dãruieşte emoţie.

   Stãruinţa raţiunii va triumfa în faţa celorlalţi, dar va capitula în clipa oglindirii chipului tãu în vreun strop de ploaie, cãci nu vei putea ignora ceea ce este frumos şi sincer."


Sã aveţi o toamnã liniştitã şi…magicã!
Aşa cum voi avea şi eu…